Margarina Martini Gateaux W (Cutie 20 kg)

Margarina vegetala de uz profesional, folosita in industria alimentara.

- Aplicatii : creme, prajituri, fursecuri

- Ingrediente: uleiuri și grăsimi vegetale 80% ,grăsimi (palmier, nucă de cocos), grăsimi parțial hidrogenate (palmier), uleiuri (soia, floarea soarelui, porumb, rapiță în proporții diferite), apă, emulsifianți (E471, E475) , conservant (E202), regulator de aciditate (E330), arome, culoare (betacaroten).

- Etichetarea OMG este conformă cu Regulamentele 2003/1829 / CE și 2003/1830 / CE. Margarina vegetala Martini nu este un produs tratat cu radiații ionizante.

  Specificatii :

- Ambalarea : Margarina vegetala Martini Gateaux este ambalata in Cutii de 20 kg pline cu blocuri de 8 x 2,5 kg cu înveliș PE. 

- Informatii paletizare : cutii pe strat 6 ; straturi pe palet 4 ; cutii pe palet 24 ; 1 palet 480 kg .

- Perioada de valabilitate : Margarina Vegetala Martini Gateaux isi pastreaza proprietatile timp de 12 luni la maxim 20°C într-un loc uscat.

Origine : Italia

Margarina a foste creata la sfârșitul anilor 1860 de chimistul francez Hippolyte Mège-Mouries, într-un concurs sponsorizat de Napoleon III, concurs al carui scop era gasirea unui înlocuitor pentru unt. Grăsimea de vită, cunoscută sub denumirea de ulei oleo, a fost folosită mai întâi la început, dar mai târziu a fost completată cu grasime de porc și alte grăsimi animale și de uleiuri vegetale, cum ar fi uleiul de cocos, uleiul de măsline și uleiul de semințe de bumbac.

    La mijlocul secolului 19, demografia europeană se schimba pe măsură ce mai mulți oameni se mutau în orașe. Împreună cu industrializarea și recesiunea, untul a devenit greu de obținut. Importurile nu au putut satisface cererea. Emulsia de ulei vegetal inventată de Hippolyte Mège-Moriѐs a fost brevetată în Franța și Marea Britanie. La scurt timp după eliberarea brevetului în iulie 1869, în Poissy, Franța, a fost înființată o fabrică de margarina comercială. Fabricarea a fost întreruptă de războiul franco-prusac.

    În Rusia prerevoluționară, mai multe încercări de producere a margarinei s-au dovedit nereușite. Produsul obținut în întreprinderile din Rusia prerevoluționare a fost necorespunzător și nu a existat cerere de consum. În URSS, producția de margarină a fost începută în 1928 la uzina Fritiur din Leningrad și la fabrica Steol din Moscova. Până în 1935, productia era de 90.000 tone de margarină pe an. În 1972, producția ajunsese la aproximativ 845.000 de tone.

   Substanța a fost inițial cunoscută sub numele de "butterine"si ,,margaguselin'' in Rusia.

 În prezent, majoritatea margarinelor conțin doar uleiuri vegetale; margarina produsă în Statele Unite este de obicei obținută din ulei de porumb, semințe de bumbac sau soia.

    Margarina este un amestec de uleiuri vegetale naturale cu o cantitate redusă de grăsime vegetală și apă. În funcție de tipurile de uleiuri vegetale folosite și de proporția acestora, margarina conține grăsimile esențiale Omega 3 și 6 în cantități variabile. Margarina este, așadar, o emulsie de apă în uleiuri vegetale, stabilizată cu ajutorul grăsimii vegetale.

     Materiile prime primare utilizate în producția de margarină includ uleiuri vegetale naturale și hidrogenate (floarea-soarelui, semințele de bumbac și soia), grăsimile animale (de vită, de porc, os). Grăsimile sunt rafinate și dezodorizate pentru a produce un produs de culoare deschisă cu aciditate scăzută, fără gust și miros caracteristic fiecărui tip de grăsime. Laptele adăugat la margarină este complet sau parțial separat de culturile de lactobacili. Emulsifiantii sunt utilizati pentru formarea emulsiilor apa-ulei (laptele pudra sau concentratul de fosfatide obtinut din uleiuri vegetale sunt utilizate in acest scop). Sarea de masă (0,2-0,7%) și zahărul sunt adăugate pentru a îmbunătăți aroma. Extractul de cacao, cafea, vanilină și lămâie sunt adesea folosite ca aditivi în tipuri speciale de margarină (ciocolată, cafea și margarine de lămâie). Se pot adăuga, de asemenea, coloranți alimentari naturali, unt, smântână, substanțe alimentare aromatice și vitamine pentru a da margarinei culoarea și aroma necesară și pentru a-i crește valoarea nutritionala.

  În anii '60 a fost dezvoltat un nou tip de margarină format din grăsimi polinesaturate. Margarina se numește uneori oleomargarină. 

  Corpul uman poate asimila grăsimi în grade diferite (margarină, 94-97,6 % ; unt, 93-98,5 % ; untură, 96-98 %; grăsime de vită, 80-94 %; ulei de floarea soarelui, 86-91 % ; și ulei de măsline, 90-95 %).

  Există studii care confirmă că acizii grași nesaturați scad nivelul de colesterol LDL și îl cresc pe acela al colesterolului HDL și contribuie astfel la reducerea riscului de apariție a bolilor cardiovasculare. Sunt două tipuri de grăsimi nesaturate: mono și polinesaturate, ambele variante fiind recunoscute ca fiind benefice pentru sănătate, în comparație cu grăsimile saturate. Anumite uleiuri vegetale, precum uleiul de rapiță, cel de floarea-soarelui și uleiul de măsline, conțin grăsimi nesaturate în cantități semnificative.

  Aspectul margarinei este determinat de culoare si luciu.Culoarea margarinelor este alb - galbuie, cu posibilitate de potentare prin adaos de coloranti, pentru a simula nuanta untului. Luciul margarinelor este dat de compactizarea emulsiei, respectiv de fermitatea retelei cristaline. 

 Compoziția margarinei este strict dictată și nu trebuie să conțină mai puțin de 80 la sută grăsime. Poate fi intalnita sub formă lichidă sau solida.